Written by Una dintre marile balade populare româneşti, Mioriţa, ne spune povestea a trei ciobani. Doi dintre ei plănuiesc să îl omoare pe-al treilea, din invidie, căci e mai bogat. O mioară din turma celui din urmă deconspiră însă planul crimei. Şi se întîmplă un lucru extraordinar: în loc să-şi ia măsuri de precauţie, să încerce să le dejoace planul, ciobanul vizat îşi acceptă soarta şi nu face nimic altceva în afară de a se pregăti pentru moarte. Intră, adică, într-o aşteptaresenină a morţii, o acceptare a fatalităţii.
Cuvîntul aşteptare înseamnă, pe de o parte, o acţiune fizică: a aştepta pe cineva. Înseamnă şi o stare pozitivă: iar atunci este egal cu speranţă. În fine, există al treilea înţeles, unul pe care l-am oferit în raport cu balada Mioriţa. E vorba despre aşteptare ca stare care este suficientă prin ea însăşi. Singura raţiune a aşteptării este aici frumuseţea trăirii ei. Iar balada amintită se construieşte pe această stare. Acolo acţiunea nu se finalizează, este, pur şi simplu, cîntată într-un mod mirific aşteptarea morţii.
Din această perspectivă, cuvîntul e foarte important pentru mine: aşteptare înseamnă, uneori, acceptarea frumoasă, senină, dar totodată extrem de tristă a destinului. Înţelesul e profund şi, din punct de vedere literar, extrem de ofertant.
Una delle più grandi ballate popolari romene, Mioriţa (L’agnellina), ci racconta la storia di tre pastori. Due di loro pianificano l’omicidio del terzo, invidiosi del fatto che è più ricco. Una delle pecorelle del gregge di quest’ultimo, tuttavia, scopre e smaschera la congiura. A questo punto succede una cosa straordinaria: invece di prendere delle contromisure e cercare di sventare il complotto, il pastore, anche se messo in guardia, accetta la propria sorte, si prepara semplicemente a morire. Va incontro, cioè, a una serena attesa della morte accogliendo la fatalità del proprio destino.
Il sostantivo aşteptare esprime, da una parte, un’azione fisica: aspettare qualcuno. Esprime però anche uno stato positivo: e allora coincide con l’idea di speranza. Infine, ha anche un terzo significato, quello al quale mi riferivo quando parlavo della ballata Mioriţa: si tratta dell’attesacome stato sufficiente in sé e per sé. L’unica ragione dell’attesa è, in questo caso, la bellezza di viverla. E la ballata che ricordavo è costruita attorno a questo stato. In essa l’azione non è mai portata a termine, ci si limita a cantare in modo mirifico l’attesa della morte.
Da questa prospettiva, la parola aşteptare è, per me, molto importante: essa, a volte, può esprimere l’accettazione pacata, serena, ma allo stesso tempo estremamente triste del destino. Il suo significato è profondo e, dal punto di vista letterario, davvero fertile.
/ trad. Ileana M. Pop
